ci este vorba despre încrederea pe care o inspiră clientelei sale, partenerilor săi de afaceri și autorității de supraveghere.
Cu alte cuvinte, oricât de mare ar fi cota de piață a unei bănci sau oricât de impunătoare ar fi sediile sale sau sofisticate produsele și serviciile oferite, fără încredere, o bancă nu este atât de valoroasă pe cât s-ar crede.
Încrederea, ca și reputația, se câștigă greu, dar se pierde ușor. Din păcate, tocmai la capitolul încredere a pierdut constant în ultimii ani sistemul bancar. Educația financiară redusă sau nesofisticarea clientelei, dar și unele inițiative legislative care au transpus de o manieră cel puțin originală legislația europeană (n.b. - celebră de acum Ordonanța de Urgență 50/2010 privind contractele încheiate cu consumatorii) au concurat la erodarea încrederii consumatorilor de produse și servicii financiare în sistemul bancar din România.
Lipsa încrederii consumatorilor în bănci a dus la reducerea cererii de noi produse și servicii deși oferta băncilor este diversă și inovatoare, iar costurile (dobânzi, comisioane) nu sunt mari.
Chiar dacă s-au înăsprit condițiile de creditare prin norme emise de Banca Centrală, lipsa cererii și reticența antreprenorilor în dezvoltarea de noi proiecte investiționale cu credit bancar este, în opinia mea, o consecință a diminuării încrederii clienților într-un parteneriat pe termen mediu și lung cu banca.
Din fericire însă, nu este deloc târziu ca încrederea să fie readusă în prim-planul activității bancare, evident, aici, tot sistemul bancar având obligația morală să-și unească forțele, trecând dincolo de competiția care există în mod natural între instituțiile de credit, cu scopul comun de a recâștiga cât mai repede ceea ce a pierdut, nu neapărat din motive imputabile tuturor băncilor.
Cât de importantă este încrederea de care se bucură o bancă în fața clientelei sale este lesne de apreciat. De aproape doi ani, dacă nu zilnic, cel puțin săptămânal, în mass-media națională sau locală există un articol sau un reportaj care prezintă un caz al unei bănci sau al unui client al unei bănci, nemulțumit de modul în care a fost tratat de banca respectivă, fie că este vorba despre clauze contractuale considerate abuzive, fie că serviciile bancare nu au fost prestate corespunzător. Mai mult, instanțele de judecată și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor au fost asaltate de mii de clienți ai unor bănci, nemulțumiți în special de modul în care li s-au calculat dobânzile la credite ori li s-au aplicat diferite comisioane care nu existau inițial în contracte (vedem chiar și procese colective ale unor clienți îndreptate împotriva unor bănci). În cele mai multe cazuri, clienții au avut câștig de cauză, unele bănci pierzând la cel mai important capitol, încrederea.
Cu alte cuvinte, oricât de mare ar fi cota de piață a unei bănci sau oricât de impunătoare ar fi sediile sale sau sofisticate produsele și serviciile oferite, fără încredere, o bancă nu este atât de valoroasă pe cât s-ar crede.
Încrederea, ca și reputația, se câștigă greu, dar se pierde ușor. Din păcate, tocmai la capitolul încredere a pierdut constant în ultimii ani sistemul bancar. Educația financiară redusă sau nesofisticarea clientelei, dar și unele inițiative legislative care au transpus de o manieră cel puțin originală legislația europeană (n.b. - celebră de acum Ordonanța de Urgență 50/2010 privind contractele încheiate cu consumatorii) au concurat la erodarea încrederii consumatorilor de produse și servicii financiare în sistemul bancar din România.
Lipsa încrederii consumatorilor în bănci a dus la reducerea cererii de noi produse și servicii deși oferta băncilor este diversă și inovatoare, iar costurile (dobânzi, comisioane) nu sunt mari.
Chiar dacă s-au înăsprit condițiile de creditare prin norme emise de Banca Centrală, lipsa cererii și reticența antreprenorilor în dezvoltarea de noi proiecte investiționale cu credit bancar este, în opinia mea, o consecință a diminuării încrederii clienților într-un parteneriat pe termen mediu și lung cu banca.
Din fericire însă, nu este deloc târziu ca încrederea să fie readusă în prim-planul activității bancare, evident, aici, tot sistemul bancar având obligația morală să-și unească forțele, trecând dincolo de competiția care există în mod natural între instituțiile de credit, cu scopul comun de a recâștiga cât mai repede ceea ce a pierdut, nu neapărat din motive imputabile tuturor băncilor.
Cât de importantă este încrederea de care se bucură o bancă în fața clientelei sale este lesne de apreciat. De aproape doi ani, dacă nu zilnic, cel puțin săptămânal, în mass-media națională sau locală există un articol sau un reportaj care prezintă un caz al unei bănci sau al unui client al unei bănci, nemulțumit de modul în care a fost tratat de banca respectivă, fie că este vorba despre clauze contractuale considerate abuzive, fie că serviciile bancare nu au fost prestate corespunzător. Mai mult, instanțele de judecată și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor au fost asaltate de mii de clienți ai unor bănci, nemulțumiți în special de modul în care li s-au calculat dobânzile la credite ori li s-au aplicat diferite comisioane care nu existau inițial în contracte (vedem chiar și procese colective ale unor clienți îndreptate împotriva unor bănci). În cele mai multe cazuri, clienții au avut câștig de cauză, unele bănci pierzând la cel mai important capitol, încrederea.
S-ar putea să îți placă:
COMENTARII:
Fii tu primul care comenteaza