Links Sitemap Business Linker Sitemap

POFTA BUNA DE TEATRU LA SIBIU 2018

760 afisari
De Gianina Corondan
Anul acesta sortii au tinut cu mine. Nu stiu cum se facea ca nu ajungeam in perioada Festivalului de Teatru la Sibiu, desi imi doream inca de cand s-a inventat. Dealtfel am participat cu trupa de teatru Podul la inceputuri. Cand era o intentie buna. Cand era doar un efort al catorva oameni. Cand era inca vis. Am simtit vibratia, dar nu am putut intui ce avea sa devina.
Si am tot tinut sa mai ajung, sa simt iar rasu-plansu maiastru declansat de trupe de artisti pasionati. Nu ajungeam, dar eram cu sufletul acolo, cu urechea, cu simturile, cu memoria pregatita sa inregistreze orice mica informatie noua. Ori aveam oameni acolo, prieteni care-mi transmiteau pulsul, ori citeam de vreun triumf al unei companii straine, ori se transmiteau la televizor ovatii la sfarsit de spectacol magistral, mereu aflat de Festival. Dar zeii Urgentelor se opuneau sa ajung. Ori planuiam si ceva intervenea in ultima clipa, ori vreun guturai ma rapea numai pentru dansul, ori nu mai gaseam cazare, cert e ca nu ajungeam in patria teatrului bine facut, dar stiam ce fenomen are loc acolo. Impresiiile participantilor, trupe sau spectatori, erau mereu la superlativ.
Si anul acesta am decis. Chiar daca alte deadline-uri ma cheama, chiar daca voi dormi in masina, chiar daca nu prind bilete si ascult din foaier ecoul, eu la Sibiu tot ma duc, sa simt atmosfera, sa intalnesc oamenii, sa particip la evenimente, sa rad pe strada cu necunoscuti, sa fac tot ce teatrul permite. Adica orice. Pentru ca asta am observat ajungand acolo, ca tot omul devine participant la un mare spectacol si se lasa bucuros prins in mrejele acestui taifun. Fie ca e in strada sau la terasa, pe terenul de sport sau in piata, zeita Teatrului il invaluie si-l poarta pe bratele sale materne.
M-am pus la punct, ca sa atac organizat. M-am instalat la o familie de sibieni care-si ofereau apartamentul pe perioada festivalului. Am citit din scoarta-n scoarta articolele de pe www.sibfest.ro. Am aflat ca vor fi 10 zile de festival, 3.300 de artisti din 73 de tari care vor juca in 525 de spectacole in cele 73 de spatii de joc. Si m-am aruncat in arena, cu gandul sa aflu si sa simt, sa inteleg si sa particip la ce voi intalni. Ei bine, da, acolo te preia magia vrand-nevrand. Mic sau mare. Toti devenim mici copii fata de ce ni se pregateste si mari actori in partituri neasteptate. Nu ai cum sa te sustragi, sa te extragi, sa zici “pas”. E o bucurie! Asa ca m-am lasat in voia ei.
Am patrulat in parade in care costumele jucau rolul principal, am simtit cum ma parjoleste focul instalatiilor ingenioase de noapte si cum muzica racoreste totul apoi, am salutat mari artisti in goana trecerii dintr-un loc in altul, am vazut oameni transformandu-se in mimi si incercand miscari nebanuite. De parca toata lumea decide brusc ca asta e drumul, Sibiul se umple de candidati la teatru, toti vor sa dea ce e mai bun, ca e regie, actorie, performance, coregrafie, muzica. Dar exista si momente in care te cuprinde ameteala, nu mai stii incotro sa te indrepti, la care spectacol ai zis ca ajungi, cum nimeresti acolo.
  Cand sa te lasi molesit pe bordura vin si te prind mainile voluntarilor, care sunt atat de viguroase si precise in miscari incat iti revii imediat. Si constati cu stupoare ca-s doar niste copilasi de liceu cu tricouri albe inscriptionate cu Voluntar si Alpha Bank. Am bagat bine la cap ce scria pe tricouri, nu stii cand esti in cumpana intr-un asemenea iures artistic. De cate ori simteam nesiguranta, cautam din ochi tricoul
sus-numit si stiam ca se rezolva. Aveam sa aflu ca-s in numar foarte mare acesti tineri esentiali in bunul mers al lucrurilor, iar Petruta, coordonatoarea lor cu experienta mi-a confirmat ca-s veniti de pe toate meridianele, sa ajute, sa traduca, sa participe la o adica in spectacolul companiilor invitate, dupa cum mi-a ajuns la urechi, sa fie acolo cu indicatii de directie, de program, fara ei e clar ca nu te descurci la asa eveniment mare. La spectacole am intrat in vorba cu oameni de peste tot din lume, veniti special pentru Festival, multumiti foarte de aceste mari maini de ajutor formidabile, date de micii ghizi numiti voluntari.
Am tinut mortis sa-l intalnesc si pe Constantin Chiriac, initiatorul Festivalului aflat la a 25 -a editie si am profitat de un moment de pauza, pe care l-am umplut pe loc cu intrebari. Mi-a povestit cum a crescut putin cate putin an de an acest copil teribil, numit pe scurt FITS. Ce vise mai are. Ca nu se opreste aici. Fiecare om isi stie treaba si el se bizuie pe asta, continuand sa asculte ritmul vietii actuale si al noutatilor aparute, asa ca Piata Mare, salile de spectacole, strazile, parcurile vor gazdui dtot mai des esfasurari artistice atinse de ultima tehnologie.
Si mi-a mai povestit de Bursa de Spectacole, o idee practicata cu succes in spatiile dezvoltate artistic, o structura alipita Festivalului, de care artistii au nevoie acuta. Fiindca, explica de data aceasta actorul Constantin Chiriac, multe spectacole bune au nevoie de intalniri cu producatori buni. Cine sa le faciliteze asta unor companii mici, romanesti? Cum sa ajunga un actor la inceput de drum, cu ambitii mari sa fie vazut si invitat in lumea larga?
Asa ca Bursa de Spectacole a aparut de la sine, din nevoia festivalului de a acorda șanse tuturor artiștilor, operatorilor culturali, instituțiilor de spectacole sau rețelelor culturale să întâlnească producători importanți din lume. De 3 ani beneficiaza de ajutorul Alpha Bank, asa mi-a povestit cu entuziasm Tiberiu Mercurian, un impatimit de teatru dar si un factor de decizie  Prin urmare si anul acesta, in perioada 11-16 iunie Bursa si-a dovedit menirea sa de loc al întâlnirii, al confruntării ideilor, al promovării intereselor și experientelor. Stiu multi artisti care tanjesc dupa asa intalniri. De aceea ii incurajez sa vina la Sibiu, unde chiar pot gasi solutii participand la activitățile specifice pe care le organizează aceasta Bursa: conferințe, ateliere, întâlniri, prezentări și activități de socializare.
Cum l-am intalnit si aplaudat pe Gigi Caciuleanu, indragostit iremediabil de Sibiu, l-am chestionat si pe el, mai ales ca lucreaza si intr-un spatiu cu mare traditie in asa ceva, Parisul. Mi-a raspuns frenetic ca e o nevoie acuta de asa ceva, ca artistii pot capata o alta deschidere in clipa in care au participat la o Bursa de Spectacole, cum sunt cele din
Canada, Coreea de Sud, Hong Kong, Australia, Germania si multe altele cu care FITS colaboreaza deja de ani buni. Pe de alta parte, actorii pe care i-am intrebat inca nu auzisera de astfel de parteneriate si tanjeau sa participe la conferintele si intalnirile ulterioare. Sa tot fii actor angrenat in show-uri de valoare, sansele curg, multumita unui management cultural care, daca s-ar propaga la nivel national si in alte arii de interes imediat, nivelul de fericire al romanului ar da pe dinafara. Si nu ne-am plange de asta.
Prin urmare, fiindca am fost colo, nici eu nu ma plang, doar am avut zile pline, hranitoare, care m-au alinat-saturat, facandu-mi totodata iar foame de teatru si de cultura. Iar daca simti senzatia asta, ai nevoie de ceva cu adevarat sanatos, satios, cu o stiinta a terapiei de suflet, cum este Festivalul International de Teatru de la Sibiu.

S-ar putea să îți placă:


COMENTARII:
Fii tu primul care comenteaza