Ionuț Dumitru: Urgență imediată și prioritatea zero este sanatatatea populației, adică salvarea cât mai multor vieți, minimizarea numărului de decese.
este nevoie să se aplatizeze curbă îmbolnăvirilor (numărul de cazuri se poate modela teoretic printr-o funcție sigmoida – numărul de cazuri crește până la un nivel după care începe să scadă) prin măsuri de control al contagiunii, în esență prin măsuri de distanțare socială. Evident că aceste măsuri, absolut necesare, au un impact economic negativ – se închid capacități de producție, sunt întreruperi în lanțurile de valoare, oamenii nu mai merg la serviciu, se închid restaurante, hoteluri, școli, etc.
Deci, în prima faza discutăm de o reducere masivă a ofertei. Deși se fac analogii cu situația economiei în timp de război, sunt și o serie de diferențe. În război spre exemplu, oferta este redusă de distrugerea infrastructurii și de pierderea de forță de muncă. În cazul nostru de acum, se reduce în mod deliberat oferta din economie prin măsurile implementate de reducere a extinderii virusului.
În a două faza, apare și un efect de reducere a cererii că urmare a reducerii veniturilor populației (în cazul celor care și-au pierdut locul de muncă sau le-au scăzut veniturile că urmare a închiderii de companii sau reducerii de activitate) și creșterii economisirii (în special din motive de precauție în condiții de incertitudine majoră, dar și din motive de lipsa de alternative în situație de izolare). Se întră astfel într-un cerc vicios în care contracția inițială a ofertei duce la contracția cererii, care la rândul sau mai departe duce din nou la un șoc de reducere a ofertei și așa mai departe.
Deci, în prima faza discutăm de o reducere masivă a ofertei. Deși se fac analogii cu situația economiei în timp de război, sunt și o serie de diferențe. În război spre exemplu, oferta este redusă de distrugerea infrastructurii și de pierderea de forță de muncă. În cazul nostru de acum, se reduce în mod deliberat oferta din economie prin măsurile implementate de reducere a extinderii virusului.
În a două faza, apare și un efect de reducere a cererii că urmare a reducerii veniturilor populației (în cazul celor care și-au pierdut locul de muncă sau le-au scăzut veniturile că urmare a închiderii de companii sau reducerii de activitate) și creșterii economisirii (în special din motive de precauție în condiții de incertitudine majoră, dar și din motive de lipsa de alternative în situație de izolare). Se întră astfel într-un cerc vicios în care contracția inițială a ofertei duce la contracția cererii, care la rândul sau mai departe duce din nou la un șoc de reducere a ofertei și așa mai departe.
Prin urmare, avem șocuri succesive negative de oferta și de cerere. Ceea ce guvernează atât cererea cât și oferta este teamă, frică. Atât consumatorii cât și agenții economici sunt marcați în acțiunile lor de teamă.
Astfel, o recesiune globală este inevitabilă, fiind posibile contracții drastice ale activității economice în trimestrele 1-3 ale acestui an (în funcție de cât de lungă este perioada de oprire a activității economice, această fiind condiționată de modul în care autoritățile pot controla răspândirea virusului).
Deci, într-o prima etapă, guvernele iau măsuri care să limiteze/reducă răspândirea virusului, ceea ce conduce la contracția masivă a ofertei și acererii și în final a activității economice. În etapă a două, după ce criză sanitară va fi trecut și restricțiile sunt ridicate, guvernele vor trebui să repornească motoarele economice. Astfel, este inutil să stimulezi activitatea economică în prima etapă pentru că de fapt este nevoie de reducerea ei. Important este că măsurile luate de limitare/reducere a răspândirii virusului din prima etapă să fie eficiente și etapă 1 să dureze cât mai puțîn. Cel mai mare risc este însă că în etapă 1 mulți angajați să își piardă locul de muncă, ceea ce va prelungi recesiunea economică și ulterior. Astfel, măsurile economice luate în etapă 1 trebuie să fie concentrate pe păstrarea locurilor de muncă. Este evident însă că nu toate companiile sunt afectate la fel. Unele chiar au creșterii de cifra de afaceri (spre exemplu magazinele de produse alimentare sau farmaciile).
Astfel, o recesiune globală este inevitabilă, fiind posibile contracții drastice ale activității economice în trimestrele 1-3 ale acestui an (în funcție de cât de lungă este perioada de oprire a activității economice, această fiind condiționată de modul în care autoritățile pot controla răspândirea virusului).
Deci, într-o prima etapă, guvernele iau măsuri care să limiteze/reducă răspândirea virusului, ceea ce conduce la contracția masivă a ofertei și acererii și în final a activității economice. În etapă a două, după ce criză sanitară va fi trecut și restricțiile sunt ridicate, guvernele vor trebui să repornească motoarele economice. Astfel, este inutil să stimulezi activitatea economică în prima etapă pentru că de fapt este nevoie de reducerea ei. Important este că măsurile luate de limitare/reducere a răspândirii virusului din prima etapă să fie eficiente și etapă 1 să dureze cât mai puțîn. Cel mai mare risc este însă că în etapă 1 mulți angajați să își piardă locul de muncă, ceea ce va prelungi recesiunea economică și ulterior. Astfel, măsurile economice luate în etapă 1 trebuie să fie concentrate pe păstrarea locurilor de muncă. Este evident însă că nu toate companiile sunt afectate la fel. Unele chiar au creșterii de cifra de afaceri (spre exemplu magazinele de produse alimentare sau farmaciile).
Este lesne de înțeles că în etapă 1 politică fiscal-bugetară este cea care trebuie folosită preponderent pentru că prioritatea este păstrarea locurilor de muncă și limitarea disponibilizărilor. Acest lucru se poate face spre exemplu prin ajutoare de stat, subvenții, garanții de stat, deduceri fiscale, amânări de taxe și impozite, susținerea cu resurse publice a șomajului tehnic, etc. În etapă 1, reducerile de dobânzi nu funcționează pentru că cererea și oferta ar fi stimulate degeaba pentru că economia este oprită.
Politică monetară trebuie utilizată spre exemplu pentru a asigura fluidizarea plăților din economie, asigurând lichiditățile necesare (a nu se confundă lichiditatea cu dobânda). În plus, intervențiile băncii centrale trebuie să asigure funcționarea cât de cât normală a piețelor financiare, în special a pieței titlurilor de stat, pentru că statul va avea nevoie că de aer de resurse cu care să își finanțeze intervențiile în economie. De asemenea, banca centrală trebuie să facă înlesnirile necesare pentru favorizarea amanarilor la plata creditelor pentru a reduce presiunea pe umerii celor afectați de criză.
În etapă a două, când pericolul sanitar va fi trecut, economia trebuie repornita utilizând toți stimulii avuți la dispoziție.
De asemenea, în calibrarea măsurilor luate, trebuie ținut cont și de modul în care este afectată cererea. O parte din cerere nu este afectată prea mult sau chiar crește. Spre exemplu, cererea de alimente și bunuri de baza nu scade sau chiar crește, oamenii făcând provizii. Cererea de servicii de comunicații, spre exemplu, crește. Nu este cazul că aceste firme (și angajații lor) care nu au scăderi de cerere să fie ajutate în vreun fel, poate doar la nivel logistic pentru a fluidiza aprovizionarea. Aceeași judecată trebuie păstrată și în ce privește angajații din sectorul public, care foarte probabil nu vor fi afectați la venituri de închiderea economiei.
Politică monetară trebuie utilizată spre exemplu pentru a asigura fluidizarea plăților din economie, asigurând lichiditățile necesare (a nu se confundă lichiditatea cu dobânda). În plus, intervențiile băncii centrale trebuie să asigure funcționarea cât de cât normală a piețelor financiare, în special a pieței titlurilor de stat, pentru că statul va avea nevoie că de aer de resurse cu care să își finanțeze intervențiile în economie. De asemenea, banca centrală trebuie să facă înlesnirile necesare pentru favorizarea amanarilor la plata creditelor pentru a reduce presiunea pe umerii celor afectați de criză.
În etapă a două, când pericolul sanitar va fi trecut, economia trebuie repornita utilizând toți stimulii avuți la dispoziție.
De asemenea, în calibrarea măsurilor luate, trebuie ținut cont și de modul în care este afectată cererea. O parte din cerere nu este afectată prea mult sau chiar crește. Spre exemplu, cererea de alimente și bunuri de baza nu scade sau chiar crește, oamenii făcând provizii. Cererea de servicii de comunicații, spre exemplu, crește. Nu este cazul că aceste firme (și angajații lor) care nu au scăderi de cerere să fie ajutate în vreun fel, poate doar la nivel logistic pentru a fluidiza aprovizionarea. Aceeași judecată trebuie păstrată și în ce privește angajații din sectorul public, care foarte probabil nu vor fi afectați la venituri de închiderea economiei.
https://cursdeguvernare.ro/analiză-ionuț-dumitru-criză-coronavirus-implicații-și-soluții-la-nivel-economic.html
S-ar putea să îți placă:
COMENTARII:
Fii tu primul care comenteaza