Links Sitemap Business Linker Sitemap

In acest an economiştii Oliver Hart şi Bengt Holmström sunt laureatii Premiului Nobel pentru Economie

538 afisari
Anunţul a fost făcut de secretarul general al Royal Academy of Stockholm, Goran K. Hannson. Prestigioasa distincţie a fost acordată "pentru contribuţiile specialiştilor în economie la teoria contractelor".
Economiştii Oliver Hart şi Bengt Holmström au primit luni, 10 octombrie, Premiul Nobel pentru Economie pe 2016, pentru contribuţia lor la teoria contractelor, informează Academia Regală Suedeză de Ştiinţe.
Academia Regală Suedeză de Ştiinţe a decis să acorde ex-aequo Premiul Sveriges Riksbank în Ştiinţe Economice, în Memoria lui Alfred Nobel 2016 englezului Oliver Hart, de la Universitatea Harvard, şi finlandezului Bengt Holmström, de la Universitatea Massachusets, pentru explicarea formelor diferite ale contractelor, de la cele comerciale la cele din domeniul sănătăţii sau social.
Fundamentale în economiile moderne sunt numeroasele contracte. Noile instrumente teoretice create de Hart şi Holmström sunt valoroase pentru înţelegerea contractelor în viaţa reală, dar şi în cadrul instituţiilor, precum şi potenţialele capcane în conceperea unui contract, se arată în comunicatul oficial de presă publicat pe site-ul oficial al prestigioasei distincţii.

Multiplele relaţii contractuale din societate le includ pe cele între acţionari şi managementul executiv de top, o companie de asigurări şi proprietarii de automobile, sau o autoritate publică şi furnizorii săi. Întrucât astfel de relaţii implică de obicei, conflictele de interese, contractele trebuie să fie proiectate în mod corespunzător pentru a se asigura că părţile iau decizii reciproc avantajoase.
Laureaţii din acest an au dezvoltat teoria contractului, un cadru analitic cuprinzător pentru a analiza mai multe instrumente de tip contractuale, cum ar fi plata pe bază de performanţă pentru directorii de top, deductibilele şi co-plătitorii în domeniul asigurărilor, dar şi privatizarea activităţilor din sectorul public.

La sfârşitul anilor 1970, Bengt Holmström a demonstrat cum un debitor principal (de exemplu, acţionarii unei companii) ar trebui să proiecteze un contract optim pentru un agent (CEO-ul companiei), a cărei acţiune este parţial neobservată de către principalul obligat. Principiul informării, dezvoltat de Holmström, atestă cu exactitate modul în care acest contract trebuie să facă legătura între plata agentului şi informaţiile relevante la nivel de performanţă. Pe baza modelului de bază debitor principal-agent, el a arătat modul în care contractul optim cântăreşte cu atenţie riscurile împotriva sistemului stimulativ din punct de vedere salarial. În studiile sale de mai târziu, Holmström generalizată aceste rezultate la obiective mai realiste, şi anume: atunci când angajaţii nu sunt doar răsplătiţi prin plată, adăugându-se, de asemenea, un potenţial de promovare; atunci când agenţii depun efort pentru multe sarcini, în timp ce directorii observă doar anumite dimensiuni ale performanţei; şi atunci când membrii individuali ai unei echipe pot să deturneze eforturile altora.

La mijlocul anilor 1980, Oliver Hart a adus contribuţii fundamentale la o nouă ramură a teoriei contractelor, care se ocupă de cazul contractelor incomplete. Pentru că este imposibil ca un contract să stipuleze orice situiaţie posibilă, această ramură a teoriei precizează alocarea optimă a drepturilor de control –mai exact: care parte a contractului are dreptul de a lua decizii şi în ce circumstanţe.

S-ar putea să îți placă:


COMENTARII:
Fii tu primul care comenteaza